in toate limbile, frumosul si uratul, adica termenii in jurul carora s-a invartit arta europeana pana la duchamp, au doua intelesuri-cel estetic si cel moral...odata cu avangarda, prin pierderea frumosului si a uratului, se afirma bine inteles si desconsideratia pt moralitate...pt bun si rau...interesant este si faptul ca adevarul nu apare printre sensurile cuvintelor..frumosul si binele nu sunt adevarate, precum nici uratul si raul nu sunt false...
daca binele a devenit din nobil, distins altceva(mila,spirit d sacrificiu) ce a devenit frumosul in crestinism? bizantul pastreaza mostenirea antica, culorile si proportiile sale dar accentul se muta dinspre lumea reala spre cea imaginara, dinspre frumusetea corporala si seninatate intr-o mai incordata si tensionata aspiratie spre mantuire...